luni, 19 aprilie 2010

PENTRU AVVA ARSENIE

PENTRU AVVA ARSENIE

1. Avva Arsenie, fiind inca in palatele imparatesti, s-a rugat lui Dumnezeu, zicand : Doamne, indrepteaza-ma, ca sa stiu cum ma voi mantui ? Si i-a venit glas zicandu-i : Arsenie, fugi de oameni si te vei mantui.

2. Acesta, dupa ce s-a dus la viata calugareasca, iarasi s-a rugat, zicand acelasi cuvant. Si a auzit glas zicandu-i : Arsenie, fugi, taci, linisteste-te, ca acestea sunt radacinile
nepacatuirii !

3. Odata au venit dracii la avva Arsenie in chilie, necajindu-l. Si venind cei ce slujeau lui si stand din afara de chilie, l-au auzit strigand catre Dumnezeu si zicand : Dumnezeule, nu ma parasi ! Nimic bun n-am facut inaintea Ta, dar da-mi dupa bunatatea Ta sa pun inceput.

4. Se zicea pentru dansul, ca precum nimeni din palat nu purta mai bune haine decat dansul cat era in palat, asa nici in viata calugareasca nimeni nu purta mai proaste decat dansul.

5. A zis un oarecare, fericitului Arsenie : cum noi din atat invatatura si intelepciune, nimic nu avem, iar acesti tarani si egipteni au dobandit atatea fapte bune ? Zis-a avva Arsenie lui : noi din invatatura lumii nimic nu avem, iar acesti tarani si egipteni, din ostenelile lor au dobandit fapte bune.

6. Intreband avva Arsenie oarecand pe un batran egiptean pentru gandurile sale, altul vazandu-l pe el, a zis : avvo Arsenie, cum atata invatatura latineasca si elineasca avand, intrebi pe acest taran pentru gandurile tale ? Iar el a zis catre dansul : invatatura latineasca o am eu cu adevarat, dar alfabetul acestui taran inca nu l-am invatat.

7. A venit odata fericitul Teofil arhiepiscopul cu un boier oarecare la avva Arsenie si l-a rugat pe acest batran sa auda de la el vreun cuvant. iar batranul, tacand putintel, a raspuns catre dansul : dar daca voi spune un cuvant, il veti pazi ? Iar ei au fagaduit ca-l vor pazi. Si le-a zis lor batranul : oriunde veti auzi ca este Arsenie, sa nu va apropiati.

8. Altadata, vrand iarasi arhiepiscopul sa mearga la avva Arsenie, a trimis intai sa stie de-i va deschide usa. Iar batranul i-a trimis acest raspuns, zicand : de vei veni, iti voi dewschide si de iti voi deschide tie, tutror voi deschide si atunci nu voi mai sedea aici. Acestea auzind arhiepiscopul, a zis : daca ma duc ca sa-l gonesc pe el, atunci nu ma voi mai duce.

9. Un frate a rugat pe avva Arsenie ca sa auda cuvant de la el. Si i-a zis lui batranul : pe cat iti este cu putinta, nevoieste-te, ca lucrarea ta cea dinlauntru sa fie dupa Dumnezeu si sa biruiasca patimile cele dinafara.

10. Zis-a iarasi : de vom cauta pe Dumnezeu, Se va arata noua si de-L vom tine pe El, va ramane cu noi.

11. Zis-a oarecine catre avva Arsenie : ma supara gandurile, zicandu-mi : nu poti sa postesti, nici sa lucrezi, deci macar cerceteaza pe cei bolnavi, caci si acest lucru este dragoste. Iar batranul, stiind samanaturile dracilor, i-a zis lui : mergi, mananca, bea, dormi si nu lucra, numai de la chilie nu te departa. Caci cuviosul stia ca rabdarea in chilie aduce pe calugar la randuiala lui.

12. Zicea avva Arsenie : calugarul strain in tara straina sa nu se amestece intru nimic si
atunci va avea odihna.

13. Zis-a avva Marcu catre avva Arsenie : pentru ce fugi de noi ? Zis-a lui batranul : Dumnezeu stie, ca va iubesc pe voi, dar nu pot sa fiu si cu oamenii si cu Dumnezeu. Cele de sus, mii si milioane, au numai o voie, iar oamenii au multe voi. Deci nu pot sa las pe Dumnezeu si sa vin intru petrecere cu oamenii.

14. Spunea avva Daniil pentru avva Arsenie, ca toata noaptea petrecea priveghind si cand voia sa doarma dimineata pentru nevoia firii, zicea somnului : vino, rob rau; si atipea putin, sezand si indata se scula.

15. Zis-a avva Arsenie, ca de ajuns este calugarului sa doarma un ceas, de este nevoitor.

16. Spuneau batarnii, ca s-au dat oarecand la Schit putine smochine uscate si ca unele ce erau de nimc, nu i-au trimis lui avva Arsenie, ca sa nu se para ca il ocarasc. Iar batranul auzind, n-a venit la biserica, zicand : m-ati despartit pe mine, nedandu-mi binecuvantarea pe care a trimis-o Dumnezeu fratilor si de care nu am fost vrednic sa ma impartasesc. Si au auzit toti si s-au folosit de smerenia batranului. Si mergand preotul, i-a dus lui smochinele, si l-au adus pe el la biserica cu bucurie.

17. Spunea avva Daniil : atatia ani a petrecut cu noi si numai o masura de grau ii faceam lui pe an si cand mergeam la el mancam din acel grau.

18. Spunea iarasi cineva pentru avva Arsenie, ca numai odata intr-un an schimba apa in care muia stalparile finicilor ( curmalilor ) si nu mai adaoga la cea veche. Ca impletea fasii si le cosea pana la ceasul al saselea. Si l-au rugat batranii, zicand : de ce nu schimbi apa stalparilor, ca miroase greu ? si le-a zis lor : in locul mirodeniilor si aromatelor si mirurilor, de care m-am indulcit in lume, tebuie sa iau acest miros.

19. Se zicea iarasi, ca dupa ce auzea ca s-au copt tot felul de poame si se treceau, atunci singur zicea : aduceti-mi. Si gusta numai odata putin din toate si multumea lui Dumnezeu.

20. S-a bolnavit odata avva Arsenie la schit si intru atata saracie ajunsese, incat trebuindu-i o camasuta de in si neavand cu ce s-o cumpere, a luat de la unul milostenie si a zis : multumescu-Ti Tie, Doamne, ca m-ai invrednicit sa iau milostenie pentru numele Tau.

21. Se spunea pentru dansul, ca era chilia lui departe de treizeci si doua de mile si nu iesea degraba dintr-ansa, caci altii isi faceau slujba. Si cand s-a pustiit schitul, a iesit plangand si zicand : a pierdut lumea Roma si calugarii schitul.

22. Intrebat-a avva Marcu pe avva Arsenie, zicand : bine este a nu avea cineva in chilia sa mangaiere ? Ca am vazut pe un frate care avea putine verdeturi si le smulgea pe ele. Si a zis avva Arsenie : bine este, dar dupa asezarea omului. Ca de nu va avea putere intr-acest chip de petrecere, iarasi le sadeste pe ele.

23. Povestit-a avva Daniil, ucenicul lui avva Arsenie, zicand : m-am aflat odata aproape de avva Alexandru si l-a apucat pe el o durere si din pricina acelei dureri s-a intins cu fata in sus. S-a intamplat atunci sa vina fericitul Arsenie, ca sa vorbeasca cu el si l-a vazut intins. Deci, dupa ce i-a vorbit, i-a zis lui : ce mirean era acela pe care l-am vazut ? Si a zis lui avva Alexandru : unde l-ai vazut ? Si a zis : cand ma pogoram din munte, am cautat aici spre pestera si am vazut pe unul intins cu fata in sus. Si i-a facut lui metanie, zicand : iarta-ma, eu am fost; caci ma apucase o durere. Si i-a zis lui batranul : tu dar ai fost ? Bine ! Eu am socotit, ca este vreun mirean si pentru aceasta am intrebat.

24. Altadata avva Arsenie a zis catre avva Alexandru : dupa ce vei despica smicelele tale, vino sa gusti cu mine iar de vor veni strainii, mananca cu ei. Dar avva Alexandru lucra incet si moale si sosind ceasul, inca mai avea smicele si voind sa pazeasca cuvantul batranului, a statut sa sfarseasca smicelele. Deci, vazand avva Arsenie ca a zabovit, a luat gustarea, socotind ca a avut straini. Iar avva Alexandru, dupa ce a sfarsit tarziu, s-a dus. Si i-a zis lui batranul : ai avut straini ?Iar acela a raspuns : nu ! Si i-a zis lui iarasi : dar cum nu ai venit ? Iar el a zis : pentru ca mi-ai spus, ca dupa ce voi despica smicelele sa vin. De aceea pazind cuvantul tau, n-am venit. Si s-a minunat batranul de luarea aminte a lui cea cu de-amanuntul si i-a zis lui : mai de dimineata sa dezlegi postul, ca si pravila sa ti-o faci si apa ta sa o bei; iar de nu, degraba are sa se bolnaveasca trupul tau.

25. A mers odata avva Arsenie intr-un loc si era acolo trestie si sufland vantul facea trestia sunet. Si a intrebat batranul pe frati, ce este sunetul acesta ? Iar fratii i-au spus ca este sunetul trestiei. Zis-a batranul catre dansii : cu adevarat, de va sedea cineva in liniste si va auzi glas de pasare, nu are inima aceeasi liniste; cu atat mai mult voi, avand sunetul trestiilor acestora.

26. Spunea avva Daniil, ca oarecari frati vrand sa mearga la Tebaida pentru torturi de in, au zis : cu aceasta pricina, adica din intamplare, sa vedem si pe avva Arsenie. Si a intrat avva Alexandru si a zis batranului : niste frati venind de la Alexandria, voiesc sa te vada. Zis-a batranul : instiinteaza-te de la dansii, pentru care pricina au venit. Si instiintandu-se ca merg la Tebaida pentru torturi de in, a vestit batranului. Si el a zis : cu adevarat nu vor vedea fata lui Arsenie, caci nu au venit pentru mine, ci pentru treaba lor. Odihneste-i pe ei si-i sloboade cu pace, zicandu-le ca batranul nu poate sa-i intampine.

27. Un frate s-a dus la chilia lui avva Arsenie la schit si s-a uitat pe fereastra si a vazut pe batranul peste tot ca un foc, caci era vrednic acel frate de a vedea lucruri minunate. Si cum a batut, a iesit batranul ai vazand pe fratele ca si spaimantat, i-a zis lui : este multa vreme de cand bati ? Nu cumva ai vazut ceva ? Si i-a raspuns lui fratele : nu ! Si dupa ce-a vorbit cu el, i-a dat drumul.

28. Sezand odata avva Arsenie la Canop, a venit de la Roma o fecioara de bun neam, bogata foarte si tematoare de Dumnezeu, ca sa-l vada pe el. Si l-a rugat pe el, ca sa-l induplece pe batranul, sa o primeasca pe ea. Si venind, l-a rugat, zicand : cutare fecioara de bun neam a venit de la Roma si voieste sa te vada. Iar batranul n-a primit sa se intalneasca cu dansa. Deci, dupa ce i s-a vestit ei de acestea, a poruncit sa i se gateasca dobitoacele, zicand : cred lui Dumnezeu, ca-l voi vedea pe el, caci nu om am venit sa vad, caci sunt si in cetatea noastra multi oameni; ci prooroc am venit sa vad. Si dupa ce a ajuns la chilia batranului, din iconomia lui Dumnezeu, a gasit pe batran afara din chilie, zabovindu-se cu oarecare lucrare. Si vazandu-l a cazut la picioarele lui. Iar el a ridicat-o cu manie si a luat seama la dansa zicand : daca fata mea vrei s-o vezi, iat-o, vezi-o ! Iar ea de rusine n-a cautat la fata lui. Si i-a zis batranul : n-ai auzit de lucrurile mele ? Acestea sunt de nevoie sa le vezi. Cum ai indraznit sa faci atata cale pe mare ? Nu stii ca esti femeie si nu ti se cade sa iesi niciodata nicaieri ? Sau ca sa mergi la Roma si sa zici catre celelalte femei ca ai vazut pe Arsenie si sa se faca marea drum de femei, care sa vina la mine ?Iar ea a zis : de va voi Domnul, nu voi lasa pe niciuna sa vina aici. Ci roaga-te pentru mine si ma pomeneste totdeauna ! Iar el raspunzand a zis : ma rog lui Dumnezeu, ca sa se stearga pomenirea ta din inima mea. Si acestea auzind, a iesit tulburata. Si daca a venit in cetate, de mahnire a cazut in friguri si s-a vestit fericitului Teofil arhiepiscopul pentru dansa ca este bolnava. Si venind la dansa, o ruga sa-i spuna ce are. Iar ea a zis catre dansul : o, da n-as mai fi venit aici ! ca am zis batranului : pomeneste-ma pe mine. Si el a zis : ma rog lui Dumnezeu, ca sa se stearga pomenirea ta din inima mea. Si iata, eu mor de mahnire ! Si i-a zis ei arhiepiscopul : au nu stii ca esti femeie si prin femei vrajmasul aduce in lupta pe sfinti ? Pentru aceasta a zis batranul asa. Ca pentru sufletul tau se roaga totdeauna. Si asa s-a mangaiat sufletul ei si s-a dus cu bucurie la ale sale.

29. Povestit-a avva Daniil pentru avva Arsenie, ca a venit odata un magistru ( invatator de legi ), aducandu-i o diata ( testament ) a unui boier, rudenie a lui, care ii lasa foarte multa mostemire. Si luand-o pe ea, vroia sa o rupa si a cazut magistrul la picioarele lui, zicand : rogu-te, nu o rupe, ca mi se ia capul. Si i-a zis avva Arsenie lui : eu mai inainte de acela am murit, iar el acum a murit. Si a trimis-o inapoi, nimic primind.

30. Se spunea iarasi pentru el,ca in seara sambetelor, pe cand se lumina spre duminica, lasa soarele inapoia lui si intindea mainile la cer, rugandu-se, pana iarasi stralucea soarele in fata lui si asa sedea.

31. Se zicea pentru avva Arsenie si pentru avva Teodor al Fermei, ca mai mult decat toate, urau slava oamenilor. Pentru aceasta Arsenie nu intampina lesne pe cineva, iar avva Teodor intampina cu adevarat, dar ca o sabie ii era.

32. Sezand odata avva Arsenie in partile cele de jos si suparandu-se acolo, a socotit sa lase chilia, si neluand nimic dintr-ansa, asa s-a dus catre ucenicii sai faraniti Alexandru si Zoil. Si a facut asa. Si lui Zoil i-a zis : vino cu mine pana la rau si imi cauta o corabie care sa mearga la Alexandria si asa intorcandu-te si tu, plutind cu corabia la fratele tau ! Iar Zoil tulburandu-se pentru cuvantul acesta, a tacut. Si asa s-au despartit unii de altii. Deci s-a pogorat batranul spre partile Alexandriei si s-a bolnavit de boala mare. Iar insotitorii lui au zis intre dansii : nu cumva vreunul din noi a scarbit pe batranul si pentru aceasta s-a despartit de noi ? Si n-au aflat intre dansii nimic, nici ca nu l-au ascultat pe dansul candva. Iar dupa ce s-a insanatosit batranul a zis : sa ma duc la parintii mei. Si asa venind cu corabia inapoi, a mers la piatra unde erau slujitorii lui. Si fiind el aproape de rau, venind o copila etiopiana, s-a atins de cojocul lui. Iar batranul a certat-o pe ea. Dar copila i-a zis lui : de esti calugar, du-te la munte ! Iar batranul umilindu-se de cuvantul
acesta, zicea intru sine : Arsenie, de esti calugar, du-te la munte ! Si intre acestea au venit la dansul Alexandru si Zoil si cazand ei la picioarele lui, s-a aruncat si batranul jos si au plans catestrei. Si a zis batranul : nu ati auzit ca m-am imbolnavit ? Si i-au zis lui : am auzit. Si zicea batranul : si pentru ce nu ati venit sa ma vedeti ? Si i-a zis lui avva Alexandru : pentru ca despartirea ta de noi nu a fost placuta si multi nu s-au folosit, zicand ca de nu ar fi calcat cuvantul batranului nu s-ar fi despartit de dansii. Zis-a batranul lor : iarasi dar vor zice oamenii ca nu a aflat porumbita odihna picioarelor sale si s-a intors la Noe in corabie ( 1 ). Si asa s-au mangaiat ei si a petrecut cu dansii pana la sfarsitul sau. ______________________ ( 1 ) Facerea VIII, 9

33. Zis-a avva Daniil : ne-a povestit noua avva Arsenie ca pentru el, desi poate chiar el era. Ca sezand un batran in chilia sa i-a venit un glas zicand : vino si iti voi arata lucrurile oamenilor. Si sculandu-se, a iesit si l-a dus pe el intr-ul loc si i-a aratat un arap taind lemne si facand o sarcina mare si acela se ispitea sa o ridice, dar nu putea. Si in loc de a mai lua dintr-ansa, el mergand mai taia lemne si adaoga peste sarcina. Si aceasta o facea vreme indelungata si mergand putin mi inainte, iarasi i-au aratat lui un om stand langa un lac si scotand apa dintr-ansul si turnand-o intr-un jgheab gaurit, din care curgea iarasi in lac. Si i-a zis lui iarasi : vino sa-ti arat alta : si a vazut o biserica si doi oameni calari pe cai tinand o prajina de-a curmezisul, unul impotriva altuia. Si voiau sa intre prin usa si nu puteau, pentru ca era prajina de-a curmezisul si nu s-a smerit nici unul pe sine inapoia celuilalt, ca sa intoarca prajina de-a dreptul si pentru aceasta au ramas afara de usa. Si batranul a zis : acestia sunt oamenii care poarta cu mandrie cumpana, ca si cum ar fi a dreptatii si nu s-au smerit ca sa se indrepteze pe sine si sa calatoreasca pe calea cea smerita a lui Hristos. Pentru aceasta si raman afara de Imparatia lui Dumnezeu. Iar cel ce taia lemne, este omul cel intru multe pacate, care in loc de a se pocai, adaoga alte faradelegi, intru pacatele sale. Si cel ce scotea apa, este omul cel care face lucruru bune, dar pentru ca are intru dansele amestecare rea, cu aceasta a prapadit si lucrurile cele bune ale sale. Deci tot omul trebuie sa fie treaz la lucrurile sale, ca sa nu se osteneasca in desert.

34. Tot acesta a povestit, ca odata au venit niste parinti de la Alexandria, ca sa vada pe avva Arsenie. Si unul dintre dansii era unchi al lui Timotei celui de demult, care a fost arhiepiscop al Alexandriei si se numea neagonisitor, adica sarac. Si avea tovaras pe unul din copiii fratelui sau. Iar batranul se afla atunci bolnav si nu a voit sa-i intalneasca pe ei, ca sa nu mai vina si altii sa-l supere. Si era atunci la piatra Troiei si ei s-au intors mahniti. Dupa aceea s-a intamplat de s-a facut navalire a barbarilor si venind el, a petrecut prin partile cele de jos. Si auzind aceia, iarasi au venit sa-l vada pe el si cu bucurie i-a primit pe dansii. Si i-a zis lui batranul : voi ati gustat paine si ati baut apa; iar eu, fiule, cu adevarat nici paine, nici apa n-am gustat, nici am sezut jos, chinuindu-ma pe mine pana cand m-am instiintat ca ati ajuns la locul vostru, caci pentru mine si voi v-ati suparat, dar iertati-ma, fratilor. Si mangaindu-se ei, s-au dus.

35. Acesta zicea, ca l-a chemat intr-o zi avva Arsenie si i-a zis : odihneste pe parintele tau, ca dupa ce va merge catre Domnul, sa se roage pentru tine si iti va fi tie bine.

36. Se spunea pentru avva Arsenie, ca bolnavindu-se odata la schit, s-a dus preotul si l-a adus la biserica si l-a pus pe asternut cu o perna mica la capul lui. Si iata un batran venind sa-l cerceteze pe el si vazandu-l pe asternut si perna sub capul lui s-a smintit zicand : acesta este avva Arsenie ? Si pe acestea este culcat ? Si luandu-l pe el preotul indeosebi, i-a zis lui : ce lucru ai avut la satul tau, iar el a zis : pastor am fost. Cum dar - a zis el - petreceai viata ta ? Iar el a zis : cu multa osteneala petreceam. Si i-a zis lui iarasi : dar acum cum petreci la chilie ? Iar el a zis : mai mult ma odihnesc. Si atunci i-a zis lui : vezi pe avva Arsenie acesta ? Cand a fost in lume era tata al imparatilor si mii de slugi cu brauri de aur incinsi si toti cu bratari si cu haine de matase imbracati stateau inaintea lui si asternuturi scumpe erau sub dansul. Iar tu, apstor fiind, nu ai avut in lume odihna pe care o ai acum si acesta n-are aici desfatarea pe care a avut-o in lume. Iata, dar, tu te odihnesti, iar acesta se trudeste. Iar el auzind acestea, s-a umilit si a pus metanie zicand : iarta-ma, avvo, ca am gresit caci intr-adevar, aceasta este calea cea adevarata, ca acesta a venit la smerenie, iar eu la odihna. Si folosindu-se batranul, s-a dus.

37. A venit un parinte catre avva Arsenie si batand in usa, i-a deschis batranul, socotind ca este slujitorul sau. Si dupa ce l-a vazut pe el ca este altul, a cazut cu fata in jos. Iar acela i-a zis lui : scoala, avvo, ca sa ma inchin tie. Si i-a zis batranul lui : nu ma scol, de nu te vei duce. Si mult rugandu-se, nu s-a sculat pana ce s-a dus.
38) Se spunea pentru un frate care a venit la schit, ca sa vada pe avva Arsenie, ca venind la Biserica, se ruga clericilor, ca sa se intalneasca cu avva Arsenie. Deci i-au zis lui: odihneste-te putintel, frate, si-l vei vedea. Iar el a zis: nu gust nimic de nu ma voi intalni cu el. Au trimis dar un frate ca sa-i duca, ca era departe chilia lui. Si batand in usa, au intrat amandoi si inchinandu-se batranului, au sezut tacand. Deci a zis fratele cel de la schit: eu ma duc, rugati-va pentru mine ! Iar fratele cel strain neafland indrazneala catre batranul, a zis fratelui: vin si eu cu tine. Si au iesit impreuna. L-a rugat insa fratele cel strain zicand: ia-ma si la avva Moise cel din talhari. Si venind ei la acela, i-a primit cu bucurie si gazduindu-i, i-a slobozit. Si i-a zis fratele cel ce-i ducea: iata, te-am dus la cel strain si la egiptean; care dintr-amandoi ti-a placut ? Iar el raspunzand, a zis: mie, astadata, egipteanul mi-a placut. Si auzind unul din parinti acestea, s-a rugat lui Dumnezeu, zicand : Doamne, arata-mi lucrul acesta, ca unul fuge pentru numele Tau, iar altul imbratisaza pentru numele Tau. Si iata i s-au aratat doua corabii mari pe rau si a vazut pe avva Arsenie si pe Duhul lui Dumnezeu plutind cu liniste intr-una; iar avva Moise si ingerii lui Dumnezeu plutind in alta, si il hraneau pe el cu faguri de miere.

39) Zicea avva Daniii, ca vrand sa moara avva Arsenie le-a poruncit, zichnd: sa nu va ingrijiti sa faceti dragoste ( adica milostenie ) pentru mine. Ca eu de mi-am facut mie dragoste, aceasta am s-o gasesc.

40) Cand vrea sa moara avva Arsenie, s-au tulburat ucenicii lui. Si le-a zis lor: inca nu a venit ceasul; iar cand va veni ceasul, va voi spune voua. Dar am sa ma judec cu voi la divanul lui Hristos, de veti da trupul meu cuiva. Iar ei au zis: si ce vom face, ca nu stim sa-l ingropam? Si le-a zis lor batranul: nu stiti sa legati o funie de piciorul meu si sa ma trageti la munte? Si acesta era cuvantul batranului, adica obisnuia batranul a zice:
Arsenie, pentru ce ai iesit (din lume) ? Ca am gresit, de multe ori m-am cait; iar ca am tacut, niciodata. Iar and era aproape de a muri, l-au vazut pe el fratii plangand si i-au zis lui: intr-adevar si tu te temi, parinte? Si a zis ror : intr-adevar, frica cea de acum, ce este cu mine in ceasul acesta, cu mine este de cand m-am facut calugar. Si asa a murit.

41) Se mai spunea, ca in toata vremea vietii sale cand sedea la lucrul mainilor lui, avea o carpa in san pentru a-si sterge lacrimile care picau din ochii sai si auzind avva Pimen, ca a adormit, lacrimand, a zis: fericit esti, avvo Arsenie, ca te-ai plans pe tine in lumea aceasta. Ca acela ce nu se plange pe sine aici, acolo se va plange vesnic. Deci, ori aici de voie, ori acolo de munci, este cu neputinta a nu plange.

42) Povestit-a avva Daniii pentru dansul, ca niciodata nu voia sa graiasca vreo intrebare din Scriptura, macar ca putea sa graiasca, de ar fi voit. Inca nici scrisoare degrabia nu scria. Si cand venea la biserica cateodata, sedea dinapoia stalpului, ca nimeni sa nu vada fata lui, nici el sa caute la altul. Si era chipul lui ingeresc ca al lui Iacov. Era cu totul alb, incuviintat la trup, dar uscativ. Si avea barba lunga, ajungand pana la pantece iar perii ochilor cazusera de plans. Si era lung, dar se garbovise de batranete. Si a murit in varsta de nouazeci si cinci ani. A petrecut in palaturile fericitului intru pomenire, imparatului Teodosie cel mare, ani patruzeci, facandu-se parinte al fiilor lui, Arcadie si Onorie. Si acolo a facut ani patruzeci, iar zece ani a facut la Troin al Babilonului celui de sus, in preajma Memfisului si trei ani in Canopul Alexandriei si ceilalti doi i-a petrecut iarasi in Troin si acolo a adormit, savarsindu-si calatoria cu pace si cu frica lui Dumnezeu. Caci era barbat bun si plin de Duh Sfant si de credinta. Si mi-a iasat mie haina lui cea de piele si vesmantul cel alb de par si incaltamintele cele de coaja de finic. Si eu nevrednicul - zice avva Daniii - le-am purtat pe ele ca sa ma binecuvintez.

43) Povestit-a iarasi avva Daniil pentru avva Arsenie, ca odata el a chemat pe parintii mei, adica pe avva Alexandru si pe Zoil si smerindu-se pe sine, a zis: fiindca dracii se lupta cu mine si nu stiu de ma fura in somn, deci in noaptea aceasta osteniti-va cu mine si paziti-ma, daca dormitez la priveghere. Si au sezut unul de-a dreapta lui si altul de-a stanga, de cu seara, pastrand tacere. Si spuneau parintii mei - zice avva Daniii - ca noi am adormit si nu ne-am sculat si nu l-am simtit pe el, daca dormiteaza. Si catre dimineata - Dumnezeu stie, de la sine a facut ca sa socotim ca a dormit, sau cu adevarat firea somnului a venit - a suflat trei suflaturi si indata s-a sculat, zicand: am dormit cu adevarat? lar noi am raspuns: nu stim!

44) Au venit odata oarecari batrani la avva Arsenie si Mult l-au rugat ca sa se intalneasca cu dansul. Iar el le-a deschis lor. Si l-au rugat pe el sa le spuna lor cuvant pentru cei ce se linistesc si cu nimeni nu se intalnesc. Si le-a zis lor batranul: cand fecioara este in casa tatalui sau, multi vor sa se logodeasca cu dansa. Iar dupa ce va lua barbat, nu place tuturora; unii o defaima, iar altii o lauda si n-are cinste asa multa ca intai cand era ascunsa ! Asa si cele ale sufletului: dupa ce se vor vadi, nu pot sa incredinteze pe toti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu